duminică, 13 martie 2016

Poezia.Umbra Mea

                       Umbra mea!





Pe drumul vieti merg cu pasi grabiti calcindu-mi umbra mea,
Ne-observind ca ma inconjoara frumusetea,
Cu capul plecat in griji lasat,
Cu inima zdrobita de pacat,
In ginduri afundat de destin lasat,
Merg inainte ne-incetat cu umbra mea,
Ce de pamint sa agatat,
Si tot in jur de parca sa schimbat,
Din data cum umbra ma lasat,
Din obrazul fierbinte o lacrima rece a evadat,
Si inauntr-ul meu simt ca e greu nu ma recunosc daca sunt eu,
Din nou acelas apogeu cind poate fi mai rau,
Cind esti singur si numeri amintirile ce au trecut,
Incepind cu primul sarut pina la o amenintare ce mult a durut,
Si nu mai ramine decit sa te inalti spre cer,
Sa te intrebi de ce? 
Tot e o eroare stiind ca adevarul doare,
Caci omul o umbra are...





Trimiteți un comentariu